Odata obisnuiam sa vorbim atat de mult, fara sa ne dam seama de cat de mult timp trece pe langa noi, pentru ca ne bucuram in fiecare moment. Obisnuiam sa radem impreuna despre orice, si sa ne spunem atatea lucruri. Nu stiu cum se facea ca ne jucam de fiecare data cand ne plimbam prin parc, si atrageam atentia tuturor asupra a cat suntem de fericiti.
Ce imi puteam dorii mai mult? Ma luai in brate si imi zambeai fara motiv anume, dar totusi nu eram atat de fericita pe cat credeam ca voi fi. Credeam cu tarie in orice moment ca va fi mult mai bine. Si am vazut in tine totul, la fel ca si acum, sperand la multa fericire.. in "viitorul nostru".
Acum realizez ca simt la fel. Poate ca nu traiesc aceleasi clipe, dar simt mereu regretul ca nu ma bucur de fiecare moment atat de fericita cum ar fi trebuit. Probabil e un gol pe care nu-l voi putea umple, si poate nu e nici vina, si nici datoria ta sa ma ajuti. Cred ca eu ar trebui sa ma descurc cu toate astea. Poate va trebuii sa-nvat sa ma bucur de TIMP, dar tot ce imi doresc e sa te bucuri si tu cu mine.
Poate ca m-am schimbat, poate nici tu nu esti la fel. In fond viata noastra e altfel fata de cum era atunci cand ne-am cunoscut. Stiu ca viata nu e perfecta decat in modul in care o vedem noi, si cred ca trebuie sa inteleg ca ceea ce traiesc acum nu o sa se repete, si probabil ca nici mai bine nu va fi. Sau poate da, dar va trebuii sa vad asta in momentele de atunci.
Voiam ca tu sa faci ce e mai bine, si eu la fel, iar viata mea sa fie din ce in ce mai buna cu fiecare zi, indiferent de cat de multe eforturi va fi nevoie sa fac in viitor. Sunt standarde pe care le am cel mai probabil din nevoia de siguranta. Dar standardele trebuie sa existe doar in masura in care nu controleaza tot ceea ce traim.
Pentru inceput, consider ca asteptarile ce le am de la noi, de la viata, chiar m-au tinut in loc atata timp.
Poate e timpul sa renunt la asteptarile ce nu tin de propriile-mi forte. Cel mai bine este ca tu sa faci ceea ce simti, iar viata bineinteles ca n-o voi tine in loc doar pentru mine.
Cred ca e primul pas ce-l fac, in viata mea perfecta.
