Inca o data

Il strang in brate. Nu ma gandesc decat la cat de singura voi fi pana o sa-l vad din nou. Il privesc iar pentru ca simt ca-mi va fi dor curand de asta. E bine ca macar mancam aceeasi cioclata impreuna.
Il mai imbratisez o data, stiu ca-i ultima oara in aceasta zi, apoi ma uit la el. Observ ca nici el nu ar vrea sa se desparta: imi cuprinde umerii in maini, ma strange, coboara neputincios o mana, ma elibereaza si ma priveste iar, apoi ma strange inc`o data in brate. Il strang atat cat pot, il mai sarut o data incet, ii dau drumul privindu`l si plec.
Incerc din rasputeri sa scap de starea asta. Ma-ndrept spre taxi, si urc in el altfel decat eram. Salut, ii spun destinatia, si sper ca-mi va raspune. Dar nu zice nimic.
Nimeni nu vrea sa imi vorbeasca. Nici nu puteam sa fiu mai singura de-atat. Platesc, ii multumesc, cobor, si-ajung acasa. Si da, acasa. Casa in care ma simt atat de singura de ceva timp.
Ma eliberez de cizme, haine, si ma schimb. Nu voi fi alta. Doar ca asta-mi doresc.
As vrea cacao. Impulsionata de acest gand, ca o comanda doar doi pasi ma poarta drept in bucatarie. Aranjez cateva farfurii murdare de pe aragaz, cu gandul ca maine-o sa le spal, ma ridic pe degetele de la picioare si-apuc ibricul de pe hota. Desfac cutia de lapte, si-l umplu jumatate, pun mult cacao peste el. Golesc aproape tot zaharul ce-a mai ramas, vreo 4 lingurite peste pentru a-l indulci destul, si-apoi il pun la foc. Stiind ca-n cateva minute-i gata, merg pana-n dormitor, pun acelasi pulover pe mine pe care l-am purtat, il aranjez, apoi revin in bucatarie la laptele aproape gata.
Ar trebuii sa fac si baie, dar vreau sa scriu, simt c-am nevoie sa fac asta.
Imi prind parul, timp in care, pret de cateva secunde, ma privesc in oglinda. Ma uit la haine, si realizez ca nu arata cine stie ce: obisnuitii mei colanti negrii ce-i port intotdeauna pana la mijlocul taliei si flanelul lucrat la mana, care nici macar nu stiu de la cine e.
Imi iau paltonul din baie si merg din nou in dormitor. Il asez pe scaun aranjat cat de cat, stiu ca il voi purta si maine, apoi mi-analizez orarul de a doua zi. Imi amintesc c-am sase ore de curs cu-acelasi prof, dar nu stiu daca este saptamana in care facem. M-ar ajuta sa am iar credit, as fi putut sa-ntreb pe cineva. Cred ca voi merge insa la facultate oricum. Nu strica o plimbare la ora 8 dimineata.
Beau prima gura de cacao. E atat de cald si dulce. Acelasi gust ca cel de cand eram copil. Craciunul nu era Craciun fara aceste cani de cacao preparate in casa. Pacat ca-i doar noiembrie, e bine insa ca-i la sfarsit. Si nici nu stiu ce data. Verific telefonul si da, e`n 27. O luna. O luna pana cand, sper ca, o sa ii vad pe-ai mei. Mi-e dor sa bem cesti de cacao impreuna.
Privesc la ceas si stiu ca trebuie sa merg la baie.
21:24: timpul trece repede atunci cand il pierzi.

Lacrimi

- De ce plingi?
- Pentru ca sint femeie ! - raspunde mamica.
- Nu inteleg ... - zice micutul.
Mamica il imbratiseaza si spune :
- Si n-ai sa intelegi niciodata ...
Mai tirziu, copilul isi intreaba tatal : - De ce plinge mamica ?
- Nu stiu nici eu ! Toate femeile pling fara motiv ! - a fost tot ce i-a putut spune taticul.
Devenit adult, copilul il intreaba pe Dumnezeu : - Doamne, de ce pling femeile asa de usor ?
Iar Dumnezeu ii raspunde:
- Cind am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii. Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cind ei o ranesc cumplit. I-am dat forta care-i permite sa continue cand toata lumea o abandoneaza. I-am dat forta de a-si suporta barbatul in caderile sale si de a-i ramine alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa plinga atunci cind simte nevoia.
Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, si nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei - locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.

Mama

Mama e primul cuvant cu care incepe viata. E prima persoana la care ne gandim atunci cand ne e greu. Prima care ne-asculta durerea si singura care nu rade de ea.
Inainte ca noi sa existam, mama ne faureste-n trupul ei. Din dragoste pentru fiinta noastra, ne poarta-n pantec timp de 9 luni, care nu`i sunt tocmai usoare. Isi schimba corpul ei micut cu o burta imensa, linia ochilor frumosi cu cearcanele, serile de distractie cu noptile de nesomn si geanta unei doamne cu geanta plina de scutece. De ce? Pentru ca ne iubeste enorm chiar dinainte sa ne nastem.

Mama ne-ndruma pasii, mama asculta, mama raspunde la orice, mama dedica totul pentru noi.
Cu mama invatam sa mergem, sa vorbim, sa radem. Invatam ce inseamna iubirea, afectiunea, ascultarea si invatam sa distingem binele de rau. Cu mama incepem sa cunoastem primele litere, cifre, sa inmultim.Mama ne aminteste in fiecare an, cand ne e ziua de nastere, pana atunci cand invatam.Ea ne citeste povestile copilariei atunci cand nu putem dormi, si doar prin simplul fapt ca se trezeste noaptea sa ne priveasca somnul, sa ne-nveleasca si sa ne sarute inc-o data, sperand sa n-o simtim, ne demonstreaza ca intr-adevar e mama.
Cand ne-am nascut am fost minunea ei, (si suntem), si desi mici, am insemnat pentru ea mai mult decat orice pe lume. Ne-a inchinat tineretea, si frumusetea, si fiecare clipa importanta din viata ei, doar ca sa fim in siguranta si ca sa crestem sanatosi.
Caldura de acasa este asa pentru ca-i ea acolo, hainutele curate, mancarea buna asa cum stie numai ea s-o faca, sunt toate pentru noi. Si-asteapta-n schimb doar o imbratisare, sau simplul "multumesc".

Datoriile de mama si sotie sunt doua sarcini destul de grele, si desi le implineste pe deplin, ea poarta-n spate si cariera, de care nu se poate lipsi. Noi ne-am gandit la asta?Mama chiar face totul pentru noi, si desi ofera iubire neconditionat, nu primeste inapoi decat o mica parte.
Cand avem nevoie de o imbratisare,  hai s-o imbratisam pe ea. Multumiti-i chiar daca n-a facut nimic. Cand vrem un sfat, hai sa o intrebam oricat ne-ar fi de greu. O sa ne-asculte, si daca nu, sa-i cereti asta, si-o sa-nteleaga negresit. Nu va indepartati de ea, indiferent de ce e in trecut. Ganditi-va ca sunt trei lucruri importante pt care ea a trait in tot acest timp. Copii sai, sotul si cariera ii apasa pe umeri in fiecare zi.
Hai sa ii usuram povara dusa in spate, si sa o intelegem macar noi. Ea ne-a dedicat in totalitate viata, noi de ce nu i-am putea multumii?