"Una din marile multumiri ale vietii e sa te stii om bun [...] " (Ioan Slavici)

A fi bun sau a face bine sunt lucruri cat se poate de nobile. Iar dragostea fata de aproape este una din virtutile cele mai importante pe care le poate detine un om. Insa nu mereu se pot realiza aceste lucruri.
Pe de o parte, omul se comporta normal, sau cat se poate de bine, atata timp cat si conditiile din exterior sunt favorabile. Cand nu se intampla asta, reactia obisnuita a acestuia este de a renunta la orice idee morala, pentru siguranta proprie. 
Pe de alta parte, nu numai conditiile exterioare indeparteaza omul de la aceste lucruri, ci chiar omul insasi se distanteaza de ele. Atentia exagerata acordata propriei persoane, lipsa de respect fata de semeni din diferite motive ce tin de trecut sau chiar de prezent insasi, si dorinta nestavilita de a fi in fruntea tuturor, sau cel putin in randul lumii, ocupa univerul spiritual al omului, lasandu-l sarac si strain fata de ceea ce inseamna cu adevarat. 
Moral vorbind, bunatatea trebuie sa devina o caracteristica fundamentala a fiintei umane, pt ca este una dintre virtutile cardinale ce le poate detine o persoana, iar acestea sunt singurele in masura sa confere acelei persoane valoare si respect.