Ea

"O simt cum se ridica. 

Deschid ochii si-o vad cum cu miscari atat de moi si tandre, se imbraca subtil si imi zambeste. Imi aranjez parul ciufulit, zambesc la randul meu in coltul gurii si-ncerc sa ma ridic, dar totusi n-am putere si-as vrea sa zabovesc o clipa, asa ca stau intins, cautandu-i privirea. Insa nu o primesc. Merge catre fereastra, legandu-si parul intr-un coc bine strans deasupra capului. As fi vrut sa-l lase desfacut, imi place stralucirea si unduirile sfioase ale varfetelor. Ridica draperiile incet, lasand lumina calda sa patrunda in interiorul camerei. Deranjat parca de atata soare, inchid ochi strans, pierzand miscarile corpului ei. Ii redeschid incet si-o vad cum se indreapta in bucatarie cu miscari ample si dulci pana se pierde, si inchide usa-n urma ei.

Astept.

In cateva minute, revine in camera cu doua cani cu cafea calda si, intinzadu-mi una dintre ele, ma saruta pe frunte usor de buna dimineata. Si in aceasta dimineata, ca si in sutele ce-au fost, ii simt prezenta langa mine, plina de viata, si la fel de vioaie la fel ca vremea de afara, ma iubeste neconditionat, cu fiecare zi ce trece, din ce in ce mai mult. Stiu: ca imi e aproape si stiu ca, desi nu vreau, sunt vinovat ca nu-i dedic atat de mult timp cat merita.
Am ajuns sa iubesc rasaritul soarelui alaturi de ea pentru ca poate rasaritul e singura parte din zi ce o petrecem impreuna.

Se indrepta din nou catre fereastra, cufundandu-se acum in fotoliu si, prinvind cerul, isi acoperi talpile ducandu-si genunchii la piept. Parca infiorata de o racoare inexistenta, stranse mai mult cana in maini si lua prima inghititura. Nu ma mai satur s-o privesc. Gustand  din nou cafeaua, imi spune: 

- Cred c-o sa ploua astazi, mi-e tare frig.

Stiind ca asta nu se va intampla tocmai in mijlocul verii, o linistesc:

- Au anuntat la meteo. Vor fi peste 35˚.

Ea tace. 

Asa ca ma ridic din pat si ma apropii de ea. Ma asez in fata fotoliului, ii cuprind genunchii si ii privesc zambetul inocent. Nu pot rezista mai mult de doua secunde, asa ca o sarut si o cuprind in brate, facand-o aproape sa verse cana de cafea. Ma astez in locul ei tinand-o pe genunchi si, sarutand-o inc-o data ii spun ca o iubesc. 

Mai mult decat orice pe lume."

O alta amintire

Vreau ca totul sa fie perfect. Desi cu o seara in urma nu parea sa fie asa, spre uimirea mea, astazi ma simt in siguranta.
E langa mine, il pot privi si analiza fiecare parte de pe chipul sau. L-as lua in brate, l-as saruta, dar nu vreau sa ii stric somnul. E obosit. Ma multumesc totsi sa-i strang mana la piept si s-o ating cu sarutari usoare.
Respira la fel de incet, intr-un anumit fel anume. La fel ca-n prima seara cand a dormit in dreapta mea.
Ma ridic din pat pt cateva minute, ma simte, se intoarce pe partea cealalta. Ies din camera sa beau apa, iar cand ma intorc, revine la mine. Vazandu-l ca se misca iar, ma intind catre el, ii pup obrajii de cateva ori si in intreb daca doarme. El imi raspunde slab (si dulce) "mhm". Imi vine sa rad, l-as lua in brate strans, dar ma multumesc doar cu faptul ca o sa am o alta amintire. N-as vrea sa ma desprind de el, asa ca zabovesc tinandu-i o mana peste spate ca sa-l cuprind, doar pentru cateva minute.
As vrea sa-l tin doar pentru mine, dar ma urasc de fiecare data cand gandesc asa. Desi nu vreau, felul asta de-a fi, sunt eu, face parte din mine, dar, pentru el, voi face tot ce pot ca sa ma schimb. Poate o data o sa reusesc.
Vreau sa fie el insusi in preajma mea, sa se poarte asa cum ii sta in caracter, si-as vrea sa am puterea sa si accept ceea ce ma surprinde neplacut. Simt intr-una ca am nevoie sa ma aprecieze, lucru pentru care va trebuii sa limitez ceea ce simt. Desi inima mea sare in sus de bucurie intr-un anumit moment si vrea sa dea macar o mica parte intregii lumi, lui va trebuii sa ii arat decat foarte putin din bucuria asta.
Sincer nici nu stiu ce simt in legatura cu toate limitarile ce le fac. Simt ca nu sunt eu, si tot ce fac este ca el sa se simta in siguranta.