Familie

Imi pun masa. Desi nu imi e foame, ma straduiesc sa imi hranesc fortele, pentru ca maine va fi o noua zi. 
Pe langa ceasca de cafea pe care o beau atat de tarziu, imi iau o carte dar, spre surprinderea mea, nu reusesc sa citesc descat spatiul liber dintre randuri. Nu ma pot concentra. Probabil oboseala m-a cuprins. 
Imi suna telefonul. Tonul de apel ma face sa tresar si ma cuprinde o stare ciudata de neliniste cand imi dau seama ca nici macar nu stiu unde e. Ma ridic sa il caut, dar ma impiedic de prag. "Mda..Tocmai in tine trebuia sa dau" e fraza care imi fuge prima prin ganduri. 
Grabita, arunc o privire pe hol. Desi sunetul era destul de infundat pt a veni de acolo, il caut ravasita. Nu stiu cine ma cauta, dar imi e teama ca o sa inchida si n-o sa sune iar.
Ma-ndrept spre dormitor, si in sfarsit ii vad display-ul luminand in pat sub cateva camasi albe. Ma indrept spre el, dar imi simt trupul atat de greoi si obosit incat mi se pare ca dureaza o vesnicie pana cand o s-ajung la el, desi chiar ma grabesc cu toata fiinta.  Inchide, si toata suflarea mi se opreste odata cu el. Acea teama ca n-o sa sune iar , desi nu stiam cine era,  imi revine in gand, in timp ce butonez sfioasa incercand sa caut un nume de apelant. Numar netrecut in agenda de telefon si deci, necunoscut pt mine. Are insa prefixul unei tari straine, Italia. Da, e mama, ingrijorarea mea. Asteptam vesti de la ea nerabdatoare, avand in vedere certurile si separarea de ceva timp de tatal meu.
Incerc sa ma intind pe pat si sa-mi trag sufletul. Incerc sa ma relaxez, sa uit de toti si de toate. Am 20 de ani, dar cateodata nu imi vine sa cred ca am atatea ganduri si suferinte atat de devreme, insa eu cred ca poate mi-a ajuns. Trag pe mine o patura subtire, oftez adanc si inchid ochii cat de incet pot, iar in curand ma cuprinde somnul ce il tot asteptam si de cateva zile m-a tot ocolit.

                                                                     ...................

Imi amintesc vag pe ce lume sunt. Nu stiu nici timp, nici spatiu, nici cat de mult a trecut, dar simt in piept tristete. Ma vad la mami, in Italia, demult. Aceeasi casa in care am stat timp de doua luni. Totul este in semidumbra, mobila cu aspectul ei imbatranit si rece parca trosnete la fiecare miscare a mea. Parul mi-e ud, rochia lunga de pijama imi acopera corpul. Picioarele desculte ating sfios gresia rece ce imi furnica piele, iar ochii mei privesc bucataria, imaginea mamei mele gatind si zambinu-mi insufleteste atmosfera din jur. Totul e invelit in ceata gri ce ma infricoaseaza.
Ajung in pat. Ma joc cu Ana, surioara mea de 8 ani cu bucle mari si aurii intinzandui-se dealungul spatelui. Atat de frumoasa incat ramai fermecat de ochii ei albastrii ca un cer de primavara, dar care ascund franturi de teama.
Sunete ciudate de copii razand in hohote se aud in fundalul camerei acompaniate de muzica de circ exagerat de sinistra. Acestea sunt acoperite din cand in cand de zgomotul pitigaiat al unor farfurii si cratite asezate pe masa de mama mea. 
E ora cinei, ora tarzie, si tata inca nu e acasa. Sentimentul ca va veni din nou beat domneste in incapere. Dupa ce pune masa, mama vine si se aseaza pe pat. Ne priveste tacuta, zambind, si ne mangaie incet pe crestet. Aduce o stare de liniste o data cu ea, asa ca lasam jocul si ne cuibarim multumite la pieptul ei. 
Deodata sunetele din fundal incetaeaza si totul  amuteste pentru moment in jurul meu. 
O stare grava de neliniste ma cuprinde, si aud pasi inafara casei. Pasi greoi si calculati de om masiv, se indreapta incet spre casa noastra. Ma inspaimant simtind cum ajunge in dreptul usii. Imi privesc mama speriata, dar ea cu acelasi zambet bland spera ca ma va linisti din nou. Nu se clinteste si imi aseaza din nou capul pe umarul ei. Aud un bajbait in spatele usii, apoi pe manerul ei, sunetul chinuit al cheii incercand sa deschida usa si in cele din urma acel scartait greu al lemnului de stejar. 
Se aude o pocnitura, iar mama se ridica incet. Raman cu Ana in pat, tinandu-ne in brate si incerc sa tac. Aud vocea mamei ce ii ureaza bun venit barbatului care din cate stiu ne este tata. El rabufneste, evident deranjat, asa ca incepe sa tipe brusc, sa o impinga, asa ca ma ridic. Dar, mai rapida decat mine, Ana fuge in fata lui speriata, prinzandu-l de solduri cu mainile, ii spune ca e fericita ca a venit acasa, si tot repeta intr-una "tati" cu o voce moale si un zambet tremurand ce-i umple chipul. O farama de fericire apare si pe chipul lui, asa ca se aseaza. Isi da haina jos, si mama merge in bucatarie s-aduca paine ca sa mancam. Insa nu ne mai asezam la masa. 
El se ridica brusc si se indreapta direct spre mama mea, repetand intr-una  "Tigarile? Unde sunt?". Se infige in parul ei. Mama nu stie despre ce vorbeste el, il intreaba, dar el, si mai nervos, o bruscheaza din nou. Ana se tot varaste intre ei, incercand inutil sa il tina pe tati, sa il ia in brate strigand: "Tati, haide tati sa mancam tati, tu stii ca te iubesc. Hai vino cu mine la masa!" 
Eu pt moment ma pierd. Un sir cu scene violente parca fimate de un aparat mi se deruleaza prin mintea mea, tipete si urlete ma asurzesc, imaginea mamei mele plangand si spunandu-mi ca eu n-am nici o vina, bataile pe care ea le-a indurant sunt brusc oprite de un pocnet si cazatura mamei pe podea ce ma readuce inapoi din amintire.  Il vad napustindu-se peste ea, incercand sa o impinga simultan si pe Ana. Si ma indrept spre el, ma pierd si il imping, si il imping mai tare, pana cand pica de pe ea. 
O voce necunoscuta striga din interiorul meu prin vocea mea atat de tare incat nu mai aud nimic in jurul meu decat acel sunet pe care si lucrurile par sa-l asculte.  "Ce ai cu ea?", si il imping, "Ce iti face?", "Ce tigari tot spui? ", "Nu te-ai mai saturat s-o bati la nesfarsit?", "Chiar nu te doare?", "Unde ti-e sufletul tau?" Imi simt lacrimi calde siroindu-mi pe obrajii rosii ce nu le pot controla. Imi plange sufletul si toata fiinta, atata suferinta cred ca in viata mea nu am simtit. Il imping urland neputincioasa pt ultima data cu putere, se dezechilibreaza si cade jos privindu-ma uimit, dar acea uimire se transforma instantaneu in ura asupra mea. Devenisem dusmanul lui, asa ca vrea sa se ridice pufnind si urland din nou. O frica de nedescris ca ar putea sa ma loveasca, si pe mine si pe sora sau mama mea, ma cuprinde vazandu-i ura din ochi asa ca ma face sa il lovesc, chiar inainte sa se ridice. Si dau cu toata forta mea in el, inchid ochii, si dau in el auzind doar lovituri in carne si pe mine injurand printre gemetele scurte si infundate ale lui. Si plang cu-atata patos cum niciodata n-am mai plans, si ii cer Domnului indurare si iertare pentru acest pacat pe care il comit constient, lovindu-mi propriul tata dar, stiind cata putere detine el, nu pot sa ma opresc. 
Ma revars cu atata putere, si prin lovituri descarc toata suferinta ce mi-a imbibat-o el in suflet si mie si mamei mele in atata timp. Ma vad doar lovind, si lovindu-l simt cum ma istovesc, cazand sleita de orice puteri.

                                                                ....................

Sunetul strident al telefonului ma trezeste.
Buimaca si cu o vaga stare de teama datorita aceluiasi vis pe care il am de nenumarate luni incoace, ii raspund. E mama.
- Da? Sarutmana!
- Sa cresti mare puiu meu! Ce faci?
- Mm.. Dormeam. Matatle?
- Aauu.. dormeai puiu lu' mami! Pai uite am incercat sa te sun inca o data acum, ca am mai incercat si acum 10 minute, dar nu ai reusit sa-mi raspunzi.
"Au trecut doar 10  minute?", ma intreb in gand.
- Da, pai eram la masa, nu aveam telefonu langa mine si pana sa ajung la el, s-a inchis. Si cred ca m-aluat somnul. In fine, ce faceti?
- Pai, mami, eu si Ana suntem bine. Am iesit in parc mai devreme, pentru ca dupa sa mergem acasa ca sa ii fac baie si sa ne pregatim de scoala. Eu fusei la servici astazi. Mai nimic nou, inafara de faptul ca tatal tau ne viziteaza din ce in ce mai des avand ca pretext ca vrea sa isi vada copilul. Incearca sa isi ceara iertare la mine de nenumarate ori, ma implora si imi promite ca nu se va mai repeta nimic din ceea ce a facut.
- Asta ti-a zis de 21 de ani..
- Stiu mami, dar tocmai pentru ca a trecut atata timp de cand suntem casatoriti si am facut atatea lucruri impreuna ...
- Matale ai facut mami, el nu. A preferat sa stea acasa si sa comande ceea ce faci. Banii care i-a facut el, i-a stapanit de unul singur, in schimb banii matale erau bani din care ne intretineai pe noi. Vrei sa revii la lucrurile astea?
- Nu vreau, dar sunt multe alte probleme pe care as putea sa le rezolv intorcandu-ma la el. As face asta pentru a va fi voua bine.
- Ne e bine, asa cum suntem acum. Ne avem una pe alta si suntem toate trei.. Vreau sa te-ntorci acasa, mami! Nu ai ce sa rezolvi cu el. Te rog.. Am mare nevoie ca Ana sa nu traiasca ceea ce am trait eu. Mami, ai suferit destul, te rog gandeste-te macar o data la raul pe care continui sa ti-l faci. Intelegi ca esti sprijinul meu? Ei bine, mai importanta e sora mea si mandoua avem nevoie de matale. De ce trebuie sa ne facem rau?
- Ana il iubeste pe tatal tau si tu stii asta, indiferent cat de mult am incercat sa ii explic, ea vrea sa fim toti din nou acasa, isi iubeste familia ei linistita.
- Dar tocmai ca nu e linistita ..
- Ea e copil, nu are de unde sa stie. Numai tu si eu stim ceea ce am trait pana acum, dar ea inca se hraneste cu iubirea si protectia ce vine din partea lui. Poate si eu am gresit de s-a ajuns acolo unde s-a ajuns. Important e ca tu sa ai incredere in mine, eu stiu ca pot duce povara asta doar pentru sora ta. Trebuie si ea sa creasca mare asa cum ai crescut tu.
- Nu vreau sa creasca asa cum am crescut eu ..
- Dar tu ai crescut chiar bine daca stau sa ma gandesc. Talentul tau la desen daca imi amintesc bine il mostenesti de la el, esti foarte puternica si ambitioasa si intotdeauna obtii ceea ce vrei. Sunt mandra de tine, stii? Indiferent cum a fost tatal tau cu mine, a fost acolo pentru voi, si nu ati crescut cu un gol in suflet. Greselile mele mi le asum, intelegi? Asa ca voi ati avut nevoie de tata, si ati avut unul. Daca nu a fost unul dintre cei mai buni, e doar vina mea pentru ca asa l-am ales, dar o parte din sangele lui va alimenteaza inima zi de zi, asa ca nu poate fi chiar atat de rau, am dreptate? Va fi bine pentru noi toti intr-o zi, stii? Chiar am incredere! Si am nevoie sa crezi si tu, bine?
- Ok. Eu sper doar ca esti fericita. Si ca si Ana va fi la fel.
- Sunt, puiul meu, am o familie. Suntem toti, nu asta inseamna fericire? Exact asta isi doreste si surioara ta. Mi-a promis tatal tau ca o sa te sune, sa purtati o discutie pt a va impaca si voi. Iar de Craciun, te asteptam aici sa facem sarbatorile impreuna, da?
- Ok. Aveti grija.
- Avem, mami. Si tu sa ai. Te pupam dulce.