El

El, e altfel. 

Stiu bine asta, pentru că mi-e aproape în fiecare zi. Sau chiar şi când nu-i lânga mine, il simt prezent, pentru că ştie să mă insoţească. 

Şi totuşi, mi-e dor să-l strang în braţe în fiecare clipă pentru că iubesc parfumul lui. 

Nimeni nu mă-nţelege aşa cum face el şi nimeni nu ascultă. Dacă oricine altcineva ar face asta, mi-ar fi special, însă aşa, el îmi e singurul. Şi-ador să cred că el va fi mereu!

Eu cea demult eram altfel, copil, dar în orice moment dificil ce l-am intâmpinat, el mi-a fost sprijin şi doar noi doi l-am imparţit.  

M-a ascultat, a imparţit cu mine zâmbete şi flori, sau a furat o lacrimă din ochii mei cu picături de ploaie, m-a strâns în braţe şi atât, acceptându-mi stările cele mai grele ce le-am avut atunci, şi m-a schimbat, căci a avut răbdare. Tot ceea ce am fost atunci, acum a fost odată,
iar astăzi eu sunt exact persoana care am vrut să fiu.
O altă Teo.
Cu el aproape.